Săptămâna a 2-ua
Luni zi liberă de la teatru.
………………………………………..
Azi profesorul Alexander ne-a arătat decorul în care o să jucăm, un fel de
găleată da' cu lumini (leduri) şi eu am întrebat cum
o să încăpem toţi acolo şi să ne şi mişcăm. Da'
profesorul Alexander a spus că n-o să ne mişcăm numa' ne uităm înauntru în ea. Dar o să jucăm şi afară şi chiar dacă o să fie frig
n-o să ne fie fiindca la
actorii deadevăratelea când crează nu li-e foame, nu li-e sete nici de impozite nu se tem că ei beau roua de la artă şi ea nu te lasă să te prăpădeşti (asta cu impozitele nu-i prea clar da' o să-l întreb pe
Traian Decebal care-i contabil de la salonu' 2 că l-au internat că a luat şpagă 5 kile de cârnaţi şi de când e aici 2
ani s-au uscat ăia de o să-i mănânce cu drujba). Eu cred că noi suntem mai de adevăratelea decât toţi oamenii de
pe lume că nu ne trebuie
nici bani şi că facem piesa de dragul lu' profesorul Alexander şi a tratamentului bun de la spital că avem un spital ca o mamă că avem
directoare că dacă era director era ca un tată.
………………………………………..
Profesorul Alexander ne-a prins când schimbam medicamentele între noi şi a zis “stai nu mai schimba nimic” şi din momentu ăsta dă-i lui Cezar
ce-i a lu' Cezar, lui Brutus ce-i a lu' Brutus lui Casius ce-i a lu' ... şi aşa mai
departe până a rezolvat tot salonu şi coridoru şi ne-a spus să nu mai schimbăm niciodată între noi că nu toţi suntem
cine ne credem şi s-ar putea să ne cauzeze.
………………………………………..
Azi noapte că era lună plină sau aşa mi s-a părut mie că era geamu' nespălat şi băteau neoanele de la reclamă da' aşa cu irizaţii de la căcatu' de la muşte, foarte frumos, mi-am pus un cearceaf şi o lanternă sub nas de arătam de groază da' nu m-am speriat pentru că ştiam că sunt eu. Şi m-am dus la patu' lui Brutus “Ne vedem la Filipi” da'
s-a speriat aşa tare că a dat cu capu' de stativu' de la perfuzii că de când m-a omorât ( în piesă) nu te mai întelegi cu el şi umblă labil şi-i dau calmante cu perfuzia. Când şi-a mai
revenit şi-a dat seama
imediat că sunt fantomă şi m-a întrebat să nu audă Cassius care dormea în picioare cä “De ce la
Filipi”, pentru că până acolo e
foarte departe şi poate te calmezi
pe drum şi nu te mai baţi cu Antonius şi Octavius că o să trebuiască să te sinucizi
şi nu e creştineşte (da'
poate că la precreştini nu-i aşa grav). Aşa spune la adevărul istoric unde-i cam ambiguu da' te poţi exprima factice. Aşa am văzut eu la
“Descopery” o chestie cu maşina timpului
că dacă ai o viteză exorbitantă de mare te poti vedea din spate sau mă rog din profil.
………………………………………..
În piesă zice că Cezar să se ferească de 15 Martie că atunci e sărbătoarea Ciupercalia
sau cred că Ideile lui Martie
la romani că la iberici cred că-i zice Căpşunaria.
………………………………………..
Iar am uitat textu' da' profesorul Alexander a spus că nu contează că uiti mai
grav e să nu-ţi aminteşti. Da io
acuma, mi-am amintit că ne-a adus
de la pavilionu' de femei pe Iudita da' nu aia din Biblie care o să ne şoptească cuvintele care nu ne vin. Da nu poate să ne şoptească şi cum să ne mişcăm că-i sare
rotula şi trebuie să fim foarte atenţi când îi sare şi să ne uităm pe sub
paturi şi nu mai putem fi
atenţi la piesă.
………………………………………..
Azi l-au externat pe Procust Vasile
da' nu vrea nimeni să se mute în patu' lui că era unu' de ăla cu motoraşe şi reglaje şi l-a paradit dobitocu'. Se tot urca pe noptieră şi sărea pe el da au zis asistenţii că oricum
spitalu n-o să fie în pagubă că îl impută la aparţinători sau la familie ori la asigurări. Nici nu-l înghiţea nimeni, că ne momea să stăm pe patu' lui
şi dădea drumu' la motoraşe şi după aia le bloca cumva şi rămâneai înţepenit şi te gâdila la tălpi cu peria de la WC până sughiţai de râs, da' de ăla nervos şi cu sufocări. Cred că şi de aia s-a
paradit patu.
………………………………………..
Abia acuma am înteles că ce înseamnă să te teleportezi că trebuie să fii când într-o parte când alta la decor da' aşa repede că-ti vezi ceafa cum am mai zis . Şi mai mi-a spus că mă mişc ca o maimuţă da nici Cezar nu-i chiar om chiar dacă vrea să se facă împărat. Pe urmă a strigat la Lucius da' i-am zis că io l-am provocat pe Lucius să vorbească în afara piesei
ceea ce era adevărat şi asta
dovedeşte încă o latură umană a lui Cezar
că recunoaşte că el a vorbit
cu Lucius nu Lucius cu el.
La Strada sau scurt tratat despre creşterea aripilor
lui Petru Ilieşu
Gelsomina ce-adoarme
într-un cadru oglindit
visându-se pre ea
din spate moţăind
şi-n cadru’ acesta
de baroc Blondel
drept într-o margine
o transparenţă
ce posedă déjà fâlfâiri,
crescându-i aripi
în exces şi începând
a semănare cu un
îngeraş biplan, triplan
sau mai ştiu eu
câte planuri, îngăduit
să semene cu-un heruvim matur
înţesat de un înconjur
de aripi,
şi toate acestea tulburate
de-un disperat clacson
de vehicol pirat
cu’n singur far
şi-o roată de lemn
înşurubându-se în jurul
Gelsominei cu
earrivatozampanó
luându-şi mâinile
de pe ghidon să-şi
poată isprăvi porţia
lui de macaroane
şi folosind din când
în când cuvinte din
imediata lui apropiere,
dovedindu-ne c’aşa trăim
şi noi uimindu-ne
unii pe alţii, într-un
recipient uşor de găurit,
asta pentru o scurtă
şi greu de controlat
perioadă.
Ştiri despre agregate şi şuruburi
O femeie e ucisă
în propriul ei pat
de-un agregat
un bărbat e
agresat în propriul
lui tub de-un şurub
o plantă e răpusă
în propria ei seră
de-o sferă
pe hol un ins
e astupat fără
vre-un scop
de-un dop
şi nici c’ai crede,
dar în rest e
sailăns.
